luni, 12 decembrie 2011

Niste lucruri absolut minunate care se petrec in frumoasa noastra tara numita Romania

O sa incep prin a preciza ca nu sunt patriota. Daca as fi avut de ales atunci cand m-a nascut mama mea atunci cu siguranta nu as fi ales sa ma nasc aici. Stiu ca aceasta afirmatie o sa va irite pe marea voastra majoritate, multi dintre voi fiind niste patrioti inraiti desi nu inteleg pentru ce. Adica, bine, fie ca voi sunteti patrioti si mai departe? Si daca sunteti patrioti ce? Ce faceti ca mari patrioti? Ati schimbat ceva? Ati imbunatatit cumva imaginea romanilor in creierele strainilor? Raspunsul este nu, nu ati facut nimic. Stati si va bateti cu pumnul in piept ca sunteti patrioti dar nu faceti nimic, nu schimbati nimic. Acum dupa ce cititi ultima fraza o sa imi raspundeti indignati da eu ce am facut. Ei, bine, este simplu, raspunsul fiind nimic. Dar spre deosebire de voi eu imi recunosc neputinta si dezinteresul si de asemenea recunosc faptul ca este inutil sa incerc sa fac ceva. Pentru ce? Pentru cine? Ca sa fiu calcata in picioare si sa mi se rada in fata? Nu mersi. Aceasta este starea in care marea majoritate se complace sa traiasca deci in aceasta stare sa continue sa traiasca. Am c-am deraiat de la traseu mai rau ca trenul.
Sa revin la ceea ce vroiam sa zic.
Azi, chiar am fost impresionata de un baiat mai mic decat mine, adica dintr-o generatie anterioara mie. De ce? Pai simplu pentru ca baiatul foarte respectuos vazand o doamna mai in varsta cu un copil mic s-a ridicat de pe scaun din autobuz si a cedat locul doamnei. Am ramas placut surprinsa mai ales ca ( si o sa fiu rea si a dracul in acest moment si o sa generalizez rau de tot desi stiu ca exista multe exceptii ) am avut multe intalnirii de gradul zero  cu cei din generatiile mai mici si m-au socat, traumatizandu-ma pe viata. Dar acest baiat m-a facut sa zambesc si sa ma gandesc ca poate mai exista putina speranta si pentru bunul simt in aceasta tara numita pe drept: "a nimanui". Numai ca aceasta speranta a murit instantaneu cand trei ore mai tarziu intr-un supermarket( deci sa se inteleaga clar intr-un loc unde nu esti pe strada, supermarketul si strada sunt complet diferite desi nu este civilizat nici pe strada sa faci ce s-a intamplat in supermarket ) am vazut pe cineva, un domn la vreo treizeci si ceva de ani, scuipand guma pe jos de parca era la el acasa. Nu vreau sa fiu rautacioasa dar daca asa face si la el in casa nici nu vreau sa imi inchipui ce pericol toxic este pe acolo.
Ce pot spune? Pot spune ca nu este prima data cand vad asemenea comportamente din partea unor oameni care vor sa fie civilizati dar se comporta ca niste... nu pot sa gasesc cuvantul potrivit pentru a exprima repulsia pe care o simt in acest moment pentru aceste specimene si care sunt aceiasi oameni care sar cu gura mare daca cineva le atrage atentia de parca ei nu au facut nimic rau iar tu, cel care esti cu adevarat bun simt si care cu adevarat vrei sa schimbi ceva fie si mentalitatea unui singur om, esti cel care a gresit. Cum ai putut sa te gandesti fie si pentru o clipa sa atragi atentia unei asemenea personalitati? Ma depaseste efectiv.
As putea sa continui cu multe intamplari din frumoasa jungla urbana numita Romania dar pentru moment mi se pare de ajuns si consider ca ar trebui sa ma opresc aici inainte ca lucrurile sa escaleze.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu